Din scrîşnetul dinţilor ai reuşit să-mi vinzi o lacrimă smulsă din cioburile gîndurilor. Şi am crezut... Ai vrut să vezi cum ceaţa din faţa ochilor mei să-mi întunece din nou privirea, şi sa orbesc... Ai vrut să-mi spui ca poţi si că vrei, dar tu nu ai vrut. Ai spus NU. Şi acum zac în dezolare... Plîng şi sufăr, rîd şi zîmbesc... Frumos...

...ai spus "nu"...
...mi-ai înşelat sufletul...
...frumos...
...nu mai gîndesc...

"Am aflat de curînd că doar în ochii ei infinitul se lasă pipăit, fără să riposteze a nemărginire. Şi ţtiu acum că doar acolo, pe pata irisului şi-n seninul albastru de cer neplouat, se-ntîmplă iubiri. Din alea sfăramicioase, ca biscuiţii din aluat trist, din care rupe mereu şi-mi dă şi mie atunci cînd mă apucă foamea de tandreţuri."

"Am aflat..."