Clădirea socială a trecutului se spirjinea pe trei stâlpi: preotul, regele şi călăul. Demult un glas a strigat "Dumnezeii se duc!". Nu demult un alt glas s-a ridicat strigând: "Regii se duc!". E cazul ca un al treilea glas să se ridice şi să rostească: "Şi călăul se duce!"Vechea alcatuire se va nărui astfel, piatră cu piatră! Soarta va întregi astfel prăbuşirea trecutului.
Celor ca L-au regretat pe Dumnezeu li se poate spune: "Dumnezeu a rămas". Celor care regretă pe regii, li se poate spune: "Piatra a rămas". Celor care plâng după călău, n-avem nimic de zis.
Buna orânduire nu va dispărea odata cu călăul. Să nu credeţi asta. Bolta societăţii viitoare nu se va prăbuşi din lipsa acestei chei scârboase. Civilizaţia este un şir de prefaceri necontenite. La ce vom lua parte? La prefacerea pedepsei.
Blânda lege a lui Iisus va patrunde, în sfârşit, codul şi va străluci prin el. Crima va fi privită ca o boala. Şi pentru aceasta bolă se vor regăsi medici care sa înlocuiască judecătorii, iar spitalele, să ia locul ocnelor.
Libertatea şi sănătatea se vor aduna la un loc. Se va pune balsam şi ulei unde se punea cândva fierul şi focul. Se va obloji cu milă răul ce se trata cu mânie. Va fi simplu şi dumnezeiesc. Crucea ia locul spânzurătorii.
Iată totul...
